Gânduri la Nașterea Domnului

            Liviu Ungur, decembrie 2019

             „În ţinutul acela, erau niște păstori care stăteau afară, în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată că un înger al Domnului s-a înfăţișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca 2:8-11)

            Iată deci, Întruparea Domnului Isus vestită păstorilor din câmpie, sub această comunicare a veștii bune.

            Prin miracolul întrupării de fapt se deschide procedura de a cunoaște vestea bună a Evangheliei, adica vestea salvării, vestea mântuirii. Esența Evangheliei cuprinde această veste bună despre ceea ce Isus Hristos a fost chemat să facă pentru împăcarea păcătoșilor cu Dumnezeu.

            Aceasta de fapt vestesc îngerii păstorilor. Practic este setul de instructiuni prin care omul pacatos si ticalos in substanta lui poate capata indurare si practic gratiere pentru faptele sale rele si i se da favoarea de a fi in prezenta sfanta a lui Dumnezeu. Pe om nu-l va costa nimic insa pe Dumnezeu il va costa insasi viata Fiului sau intrupat in ieslea Betleemului.

            Evanghelia este tratatul de restaurare a omenirii, a celui care se intoarce cu credinta si pocainta catre Dumnezeu. Este setul de norme prin care acesta este salvat si dat apoi ca vrednic membru al Imparatiei lui Dumnezeu. In Cartea Romani 1:3-5 apostolul Pavel descrie practic originea Evangheliei, ce contine, la cine se referă si care este scopul ei. Astfel, originea ei este de la Dumnezeu, ea priveste pe Fiul lui Dumnezeu- Isus Hristos, scopul urmărit este cel de chemare la ascultare si la mantuire. Mai apoi sa privim in Romani 1:16-17 unde apostolul Pavel descrie in mod plastic spiritual Evanghelia. Ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede, deoarece in ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credintă si care duce la credintă.

            Crezand Evanghelia că este cea mai bună premisă a nasterii din nou, credem la fel ca Ea este singurul temei pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu. Esenta Evangheliei priveste trei momente esentiale ale Domnului Isus: nasterea din fecioara, moartea cumplita si invierea glorioasa a lui Isus Hristos. Evanghelia este insasi esenta inchinarii.

            Întruparea este primul semn exterior, veritabil, plauzibil al declansarii procesului manturirii cu toate avantajele si concecintele ce decurg de aici.

            Întruparea este evenimentul epocal, astral, esential al vietii noastre. Dumnezeu ia chip de om prin Isus Hristos si astfel probeaza fara nicio putere de tagada dragostea Lui.

            Întruparea, venirea Domnului Isus in lumea noastra, a fost proba elocventa a manifestarii dragostei de Dumnezeu, al pretuirii omului, al nevoii de om, al lipsei hotararii de a ne abandona in bratele celui rau, pentru a fortifica relatia cu El dar si cu noi ceilalti care suntem frati in Domnul, facem parte din familia Lui binecuvantata.

            Întruparea este ocazia oferita de a relua legatura rupta cu Dumnezeu, de a stabili o relatie personala cu El, care va defini pe vecie modul nostru de a fi.

            Întruparea este evenimentul care da sens si scop existentei noastre. Aceasta este de fapt oferta lui Dumnezeu pentru cei care sunt chemati in Imprataia Sa vesnica.

            Vestea buna a intruparii sa fie pentru noi chezasia unui nou inceput al vietii noastre.

            In acest context, Întruparea Domnului este doar relatarea unui fapt istoric, ce s-a derulat in urma cu mai bine de 2000 de ani sau acest fapt, desi istoric, ma priveste si pe mine, traitorul timpurilor prezente, adica cel din al treilea mileniu crestin ?

            Întruparea a marcat ruperea istoriei lumii, caci de la intrupare socotim alta numaratoare a anilor scursi, deci macar din această privinta ma priveste si pe mine. Dincolo insa de asta, Întruparea ma priveste si pe mine pentru ca toate generatiile crestine din aceste trei milenii s-au bucurat de roadele mântuirii, evanghelia Mantuitorului producand astfel efecte pentru toti acestia deopotriva.

            Nasterea lui Hristos a fost pentru slava lui Dumnezeu.( Luca 2:14)

Asa cum spune Apostolul Pavel:

Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.” (Galateni 4:4-5)

            Asadar, Hristos a venit in lume sa ne reorienteze calea, sa ne schimbe prioritatile si destinatia, să ne schimbe fundamental convingerile initiale, dobandite din fire, si apoi in prezenta Sa , in El si prin El, sa  avem salvare, sa dobandim mantuire si astfel infiati, copii adoptati de Dumnezeu, vom petrece astfel vesnicia impreuna cu El, Tatal Ceresc, in marea familie a Cerului. Suntem in fata unui act de profunda smerenie a lui Dumnezeu, cand toata divinitatea Lui se rezumă, se concentreză intr-o fiinta umana, intr-un copilas, care urmeaza procesual biologic al venirii in lumea noastra prin nasterea umana. Numai ca acesta nu este un simplu copil ci este insusi Fiul lui Dumnezeu, caci prin viata Lui suntem mantuiti.(Romani 5:10)

            Ce facem noi astazi in fata unei astfel de vesti, in fata unui astfel de eveniment ? Asistam impasibili cum Craciunul devine o sarbatoare atee, fara prezenta in centru a Domnului Isus si a mesajului central al acestei Sarbatori? Evident ca nu. Atunci, haideti cu totii sa ne unim in rugaciune !

            Sa cerem Domnului sa ne dea putere sa vestim Cuvantul Evangheliei, vestea bună a Nasterii Mantuitorului cu toata indrazneala si să primească cu placere Domnul cerea noastra.

            Amin !