Ne place stima. Ne transformă în oameni împliniţi, făcându-ne să ne simţim apreciaţi şi importanţi. Însă, premiile şi consideraţia profesională sunt efemere, dispar odată cu trecerea timpului, iar sentimentele stârnite de acestea sunt uşor uitate.
scris de Robert J. Tamasy
tradus de Ghirca Lucia-Elena
Oamenii aleg să lucreze din diverse motive. Unul dintre cele mai importante este cel de a-şi câştiga existenţa – de a avea mâncare, un acoperiş deasupra capului, de a plăti facturile şi de a ajunge la stilul de viaţă mult dorit. Cu siguranţă, locul de muncă ne imprimă, în fiecare zi, mişcarea, ne impulsionează a ieşi din orice stare de latenţă şi a acţiona – reprezintă o modalitate de a utiliza şi a investi timpul nostru într-un mod benefic, ca parte a rutinei zilnice.
De asemenea, munca poate să ne ofere mai mult respect de sine prin intermediul satisfacţiei de a fi capabil să realizezi un lucru util, important – mai ales dacă acest proces include sarcini care ţi-au fost date specific ţie. Dacă îţi place ceea ce faci pe plan profesional, te încadrezi într-un grup foarte mic de muncitori – unul foarte fericit. Dar ai mers vreodată la serviciu tânjind după aprecierea, stima colegilor sau mai ales, a şefilor, chiar sperând să primeşti onoruri şi distincţii care să confirme faptul că eşti cel mai bun – sau unul dintre cei buni – în compania sau în domeniul tău de afaceri?
Când lucram ca editor la o revistă, obişnuiam, în fiecare an, să particip la o conferinţă a oamenilor care profesau în acest domeniu de activitate. O după-amiază în fiecare an era rezervată unui concurs prin care toţi jurnaliştii şi editorii erau împărţiţi în diverse categorii, jurizaţi şi apoi, premiaţi, în funcţie de prestaţia lor din ultimele douăsprezece luni. Ocazional, revista la care lucram primea o distincţie şi această situaţie era îmbucurătoare. Dar te-ai gândit vreodată la caracterul efemer al stimei şi aprecierii – chiar obţinute în urma câştigării unor competiţii prestigioase?
Spre exemplu: Poţi numi jucătorii de fotbal care au primit „Balonul de Aur” în ultimii cinci ani? Sau echipele care au câştigat în ultimele cinci ediţii de Liga Campionilor? Cunoşti numele femeilor care au fost selectate să reprezinte ţara ta de origine în cadrul ultimelor cinci ediţii ale concursului de frumuseţe Miss Univers? Dar pe cel al oamenilor din domeniul economic, ştiinţific sau literar cărora le-a fost decernat Premiul Nobel în ultimii cinci ani?
Şi aş putea continua la nesfârşit. Ne place stima. Ne transformă în oameni împliniţi, făcându-ne să ne simţim apreciaţi şi importanţi. Însă, premiile şi consideraţia profesională sunt efemere, dispar odată cu trecerea timpului, iar sentimentele stârnite de acestea sunt uşor uitate. Ropotul aplauzelor se stinge, emoţiile dispar şi oamenii îşi continuă căutarea cu scopul de a găsi următoarea „vedetă”. Acest detaliu al vieţii este evidenţiat chiar de Regele Solomon, autorul cărţii Eclesiastul din Vechiul Testament, care afirmă în Capitolul 2:17 că „totul este deşertăciune şi goană după vânt”.
Tragem de aici concluzia că toate eforturile omului pentru a obţine excelenţă şi împlinire personală sunt zadarnice, inutile? Biblia consideră că a lupta pentru a fi cel mai bun este important, dar, cu toate acestea, motivaţia pe care o avem la bază are cea mai mare însemnătate:
Interpretând pentru o audienţă formată dintr-o singură persoană. Oamenii – chiar angajatorii şi colegii de la locul de muncă – sunt capricioşi, inconsecvenţi. Nu putem să fim pe placul lor totdeauna. De aceea, este important să ne asigurăm că lucrăm pentru aprobarea şi simpatia persoanei potrivite. „Orice faceţi să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.”(Coloseni 3:23-24)
Primind lauda Domnului. În viaţa de zi cu zi, de cele mai multe ori, lucrurile pentru care ne dăm toată strădania sunt trecute cu vederea sau ignorate. Dar, Biblia ne asigură că Dumnezeu observă tot ce facem pentru El şi este nerăbdător să ne răsplătească devotamentul. „ Stăpânul său i-a zis: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!” ” (Matei 25:21,23)
Dobândind o apreciere care dăinuie. Din păcate, multe premii şi onoruri îşi pierd din valoare odată cu trecerea timpului. Cu toate acestea, aprecierea primită din partea lui Dumnezeu nu păleşte: „Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei.”
(1 Petru 5:4)