Cântăreşte-ţi deciziile legate de stilul de viaţă.
de Randal Walti
Am auzit adesea spunându-se că în viaţă, tot ce contează este suma lucrurilor pe care le ai; cu cât ai mai multe, cu atât vei fi mai fericit. Nu am realizat cât de multe lucruri aveam, până când eu şi soţia mea ne-am mutat din casa mare în care locuiam, într-o casă mai mică. Dintr-odată, multe dintre lucrurile noastre nu ni s-au mai părut importante. Ba mai mult, ele deveniseră o povară. Urmărind să ne simplificăm viaţa, am recunoscut marea diferenţă între ’’nevoie’’ şi ’’dorinţă’’.
Discerne între nevoie şi dorinţă. Unul dintre modurile prin care se poate testa această diferenţă este ’’jocul consecinţelor’’. Întreabă-te care sunt consecinţele dacă nu cumperi un televizor mai bun, un articol de mobilier mai bun sau un anumit aparat? Poţi trăi fără acel obiect? Te poţi de asemenea întreba: ’’Dacă îmi cheltuiesc banii pentru o cauză, voi primi ceva mai bun în schimb’’? Unele cupluri îşi cheltuie toţi banii pentru timpul prezent şi nu reuşesc să investească nimic pentru viitor. Poate fi dificil, dar odată ce ai identificat investiţii alternative, te-ai putea întreba: ’’Ce ar aduce mai multă glorie lui Dumnezeu?
Cântăreşte-ţi deciziile legate de stilul de viaţă. Decizii ca renunţarea la anumite venituri şi acceptarea unui stil de viaţă mai modest, care permite unei mame să fie mai fericită acasă sau unui tată să petreacă mai mult timp cu copiii săi, ne ajută să facem diferenţa între nevoi şi preferinţe sau dorinţe. Dacă simţi că trebuie să cumperi o maşină nouă, când te-ai putea descurca la fel de bine şi cea pe care o ai acum – care te costă mai puţin – eşti probabil mai preocupat de stilul de viaţă decât de a fii un bun administrator. Fii sincer şi întreabă-te: ’’Am nevoie de maşină nouă sau mai degrabă îmi doresc una?’’ Eu nu mai cumpăr maşini noi. Cumpăr maşini care au o vechime de doi ani, plătesc mai puţin decât pentru o maşină nouă şi am un vehicul de calitate. Dacă îţi ’’doreşti’’ lucruri care au o valoare prea ridicată, este posibil ca obiectul dorinţei tale să fii devenit un idol.
Înţelege perspectiva lui Dumnezeu asupra lucrurilor. Îmi place să am lucruri drăguţe în casă şi periodic cumpărăm lucruri care ne ajută să ne bucurăm mai mult de viaţă. Nu cred că Dumnezeu este împotrivă. Cu toate acestea, materialismul, la fel ca şi banii, sunt duşmani al lui Dumnezeu, a evangheliei Sale şi a sfinţeniei (procesul prin care devenim asemănători Lui). De aceea Dumnezeu afirmă că este imposibil să-I slujim şi Lui şi banilor. Lucrurile materiale ne pot afecta vieţile într-un mod negativ dacă vom începe să ne închinăm creaţiei mai mult decât Creatorului. Vedem, atingem, auzim, gustăm şi mirosim lucruri. Nu-L putem vedea, atinge în mod fizic, auzi sau experimenta pe Dumnezeu prin simţurile noastre. Cu atâtea lucruri în jurul nostru care ne stimulează simţurile, este mai uşor să căutăm distracţia decât pe Dumnezeul universului. Lucrurile atractive, dar care nu sunt necesare, îi pot înşela pe oamenii bine intenţionaţi, determinându-i să trăiască mai mult pentru propria lor glorie şi plăcere, decât pentru Dumnezeul. Când nu eşti sigur, pune-ţi întrebarea: ’’Cum mă va ajuta lucrul pe care l-am cumpărat să-L iubesc pe Dumnezeu mai mult?’’
Iată câteva pasaje din Biblie care ne arată ce spune Dumnezeu despre bani şi posesiunile materiale:
“ Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Matei 6:19-21).
” Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile (Greceşte: Mamona) nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (Luca 16:10-12)
“ Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucrare făcută de mâinile oamenilor. Au gură, şi nu vorbesc, au ochi, şi nu văd, au urechi, şi totuşi n-aud, da, n’au suflare în gură. Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei.” (Psalmul 135:15-18).
de Randal Walti