De cele mai multe ori atunci când, în mod convenţional, trece o anumită perioadă de timp simţim nevoia să facem un bilanţ al evenimentelor trecute şi implicit să alcătuim o prognoză pentru intervalul de timp viitor.
Astfel se întâmplă şi în preajma sfârşitului unui an calendaristic, când introspectiv simţim imboldul de a face o examinare proprie a evenimentelor ce s-au succedat în viaţa noastră în anul ce tocmai se sfârşeşte dar şi să facem planuri pentru viitorul imediat.
O observaţie sub forma de exclamaţie simplă ar putea fi , bunăoară: a mai trecut un an ! Cum ?, când ? , ne vom întreba imediat, de ce ? , pentru că ni se pare că într-o lună s-a scurs tot anul !
Aşadar, ce se poate spune la acest ceas simbolic ? 2017 a fost un an dificil, greu, plin de obstacole dar a fost şi un an cu sens profund spiritual când, personal, am decis împreună cu membri familiei să facem parte din Împărăţia veşnică a Domnului. Am fost binecuvântaţi, am fost mai aproape de Dumnezeu. Acesta este cred cel mai semnificativ eveniment din anul ce tocmai se încheie.
De altfel, gândul veşniciei, ar trebui să ne anime în fiecare zi pe parcursul unui an. Căci aşa cum sublim spune Domnul Isus Hristos în rugăciunea sa de mare preot: viaţa veşnică este să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu (Ioan 17:3).
Aşa fiind, şi perspectiva imediată trebuie să fie dominată, cred, de dorinţa de a păşi în veşnicie. Prin urmare, faptele, acţiunile , comportamentul ar trebui să fie influenţate de această nobilă preocupare.
Dilema sau dezideratul vietii vesnice ii preocupa si pe cei ce nu cunosc planul minunat al lui Dumnezeu de salvare in vesnicie a celor ce cred in El.
Intr-un context anume, Domnul Isus a spus de o maniera categorica:
Căci oricine va cauta sa-și scape viața o va pierde și oricine o va pierde o va găsi.
Azi in lume se fac cercetări asidue pentru a depista maniera de vindecare a bolilor terminale din dorința de se câștiga o iluzie a traiului veșnic pe acest pământ adică o iluzorie viața veșnica pământeană. De altfel dintr-un alt unghi de vedere, adesea ne complacem in găsirea fericirii prIn medicamente, confort și lux.
Și ce ar folosi unui om sa câștige toată lumea dacă și-ar pierde sufletul?
Evident ca lumea materială pământeană in sine este o iluzie și acesteia ii cad prada tot mai mulți.
Dumnezeu însă are o soluție salvatoare . Prin Domnul Isus ne asigura veșnicia nu in locurile vulnerabile ale pământului ci in locurile serafice, ceresti, nepieritoare odată cu întrebuințarea. Oare intelegem pe deplin aceasta oferta ?
Practic, creşterea în cunoaştere este o cale dezirabilă pentru cel ce crede Cuvântul sfânt.
Dacă privim succint la Epistola lui Iacov pe care tocmai am parcurs-o în mod sistematic în săptămânile precedente, vom găsi repere importante atât pentru examenul trecutului cât şi orientări de perspectivă imediată.
Astfel faptul că vin încercări în viaţa curentă, nu trebuie privit ca un eveniment catastrofal sau dramatic, dimpotrivă trebuie să regăsim resorturi pentru găsirea şi exprimarea unei bucurii spirituale în momentele de suferinţă ce conduc, până la urmă, la răbdare care desăvârşeşte lucrarea de zidire spirituală. Aparent paradoxal, dar versetele care ilustrează această stare sunt grăitoare: Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşită lucrarea, pentru ca şi voi să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic. (Iacov, 1:2-3).
Se observă că dacă în trecut au fost suferinţe, fizice sau, mai ales, spirituale, reţeta este reconversiunea acestor stări în binecuvântare. Dar acesta nu este un proces miraculos ci unul ce trebuie conştientizat. Cel încercat ştie, sau ar trebui să ştie, că încercarea credinţei lucrează răbdare şi că aceasta este destinată pentru desăvârşirea completă a celui încercat. În acest context este şi îndemnul: Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape. ( Iacov 5:8)
Astfel, trecutul nu mai devine o povară pentru suflet, nu mai poate fi privit ca o piatră de poticnire pentru existenţa curentă ci constituie, aşa cum am spus mai anterior, un bun prilej pentru schimbarea perspectivei.
Şi perspectiva imediată este una fastă dacă privim la aceeaşi epistolă: Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea să o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte se aseamănă cu valul mării, turbat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale. (Iacov, 1:5-8).
Ce poate fi mai frumos ca după examinarea faptelor şi realizarea sumară a bilanţului să cerem ca pentru viitor să primim înţelepciune pe care, dacă o cerem cu credinţă, Dumnezeu este gata să ne-o dea cu mână largă, însă condiţionat de inexistenţa îndoielii.
Căci …înţelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de neînduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică . (Iacov 3:17).
De altfel, această stare de permanentă preocupare şi nelinişte, de profundă îndoială, nu este deloc productivă, şi apostolul subliniază cu prisosinţă acest lucru: … cine se îndoieşte se aseamănă cu valul mării, turbat şi împins de vânt încoace şi încolo.
Mai mult, în contextul viitorului imediat putem avea în vedere şi îndemnul dat de apostol cu privire la conduita de urmat. Exemplificativ mi se par esenţiale următoarele:
… lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. (Iacov 1:21-22).
Tot astfel, … să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume. (Iacov 1:27).
Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugati-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi, căci mare putere are rugăciunea celui neprihănit. (Iacov 5:16)
Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi… Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa. (Iacov, 4:8a, 4:10).
În acest context, mă rog ca anul ce va să vină să ne aducă pe chip o expresie care să redea pacea din interior şi hotărârea de a-l urma pe Domnul în toate căile Lui, fără şovăire.
Aşa să ne ajute Dumnezeu ! La mulţi şi binecuvântaţi ani ! Amin
Articol scris de Liviu Ungur